FENOMENUL DE MOARTE ÎMPĂRTĂȘITĂ

Moarte împartasita

Sufletele nu se pot desparti

Fenomenul morții împărtășite combate însă toate teoriile despre oxigenul din creier și prezența chetaminei, precum și a altor teorii care chipurile ar explica fenomenele de la limita morții.

Terminul de moarte împărtășită a fost introdus pentru prima dată de același Raymond Moody, odată cu apariția cărții „Glimpses of Eternity”, apărută în 2009. El a studiat și analizat acest fenomen timp de peste douăzeci de ani, adunând mărturisiri de la oamenii, care îi scriau din toate colțurile lumii.

Moartea împărtășită este fenomenul care apare atunci când un om apropiat moare și o persoană apropiată de el, împărtășește cu el fenomenul morții sale. Adică persoana apropiată și persoana care moare trec împreună limita morții, trăind aceiași experiență, având aceleași sentimente și văzând aceleași lucruri uimitoare, ca și în cazul fenomenelor din pragul morții. Persoana apropiată vede omul drag, muribund, cum se ridică alături de ea către tunelul luminos.

De o asemenea experiență uimitoare a avut parte William Peters care lucra ca voluntar într-un azil de bătrâni, unde a întâlnit un om care zăcea pe patul de moarte, întâlnire care i-a schimbat viața.

Numele acelui bătrân era Ron, el era un fost angajat în marina comercială și era bolnav de cancer la stomac. Peters petrecea câteva ore pe zi lângă patul lui Ron, vorbind și citindu-i cărți de aventură, deoarece bătrânul nu prea avea rude sau prieteni care să-l viziteze.

Într-o zi Peters s-a apropiat de patul lui Ron în jurul orei de prânz, bolnavul era semi-conștient. Peters îi citea din cartea lui Jack London „Chemarea sălbătăciei” când s-a întâmplat ceva inexplicabil.

Peters povestește că a simțit o forță care îi ridică sufletul în sus, în afara corpului. El s-a văzut plutind deasupra noptierei lui Ron, jos vedea corpul nemișcat al bătrânului. Apoi deodată a descoperit că sufletul lui Ron plutea alături de el, privind la patul de jos în care se găsea corpul său ce murea.

„S-a uitat la mine și el avea o privire fericită și mulțămită care parcă spunea: „Fii atent la ce se întâmplă… Totul e atât de minunat!” a adăugat Peters.

Apoi Peters s-a întors înapoi în corpul său. Experiența a fost scurtă ca un fulger, iar Ron a murit imediat după aceea, dar această amintire i s-a întipărit adânc în memorie. El nu știa atunci ce s-a întâmplat cu el, dar în cele din urmă a înțeles că prin aceste momente au trecut și alți oameni. Peters a avut o experiență de moarte împărtășită.”

                                                                  (Din cartea lui Raymond Moody Jr. „Glimpses of Eternity”)

Chiar Raymond Moody ne spune că în cazul morţii împărtășite, trăirile aparent inexplicabile nu pot fi puse pe seama lipsei de oxigenare a creierului, așa cum vor să explice unii cercetători experiențele la limita morții. Cei care stau lângă muribunzi nu au probleme de sănătate, deci în cazul lor nu apare această lipsă de oxigen, care ar putea duce la halucinații.

Trebuie să spun cu părere de rău, dar nu cred că majoritatea savanților vor accepta cândva aceste fenomene ca fiind reale. De exemplu, iată cum sunt comentate aceste noi informații de către fizicianul Sean Carroll, în cartea sa „The Particle at the End of the Universe”.

Astfel, el scrie că această teorie a vieții după moarte contrazice știința, pentru că nimeni nu poate spune din ce fel de particule este format sufletul, în cazul în care acesta ar exista. Și, deci, conform legilor fizicii, atunci când murim nu mai există nici o substanță care să părăsească trupul nostru pentru a trăi în afara lui, pur și simplu toate procesele care au loc în corp încetează.

Ei, bine, urmând cursul logicii sale Universul nu ar trebui să existe, pentru că nimeni nu ne poate spune din ce particule este formată gravitația, această energie care ține Universul împreună. Iar sufletul nostru, despre care vom vorbi în capitolul următor, este format din energia divină care este de neînregistrat cu aparatele de care dispune știința modernă.

După cum se vede mulți savanți, atunci când nu pot da explicații cu adevărat științifice, nu acceptă o explicație care vine din experiența de viață a oamenilor: circa 3% din populația Statelor Unite a trecut prin experiențe la limita morții. Savanții preferă să le declare inexistente, sau să le dea o explicație cât de cât materialistă, convenabilă lor, în detrimentul miilor de oameni care au observat aceste fenomene. Dar de fapt, ei sunt acei, care nu-și pot schimba mentalitatea, ca să realizeze un tablou mai aproape de adevăr al lumii înconjurătoare și continuă să distorsioneze la nesfârșit semnalele primite din exteriorul lor. Doar pentru a le face să corespundă ideilor lor materialiste.

Toate cele scrise mai sus le-am scris cu scopul de a vă arăta că există energie divină, care nu poate fi explicată și nici odată nu va putea fi explicată cândva de mintea umană. Asta deoarece Dumnezeu este de necuprins cu mintea noastră. Și există un suflet în corpul nostru, care nu moare odată cu corpul.

Evident că în cadrul acestei lucrări eu nu mi-am pus scopul de a face o analiză sau o cercetare a fenomenelor de după moarte. M-am atins de acest subiect, doar pentru a dovedi existența energiei divine. De aceia celor interesați le propun a citi cărțile „Life After Life”, a psihologului Raymond Moody, precum și alte cărți despre fenomenul morții împărtășite.

precedenta
urmatoare
Reclame