POATE FI TRATATĂ HOMOSEXUALITATEA?

gay-marriage-350Dacă am fi atenți am înțelege cum se contrazic medicii singuri pe sine: astfel ascultându-i vei ajunge să crezi că  homosexualitatea nu este o boală și deci ea nu trebuie tratată, e normal să fii homosexual. Dar medicii se contrazic singuri pentru că ei își bagă bisturiul fără remușcări în pacientul pe care ei îl denumesc transgender pentru ai face schimbare de sex. Deși, cum am demonstrat mai sus, homosexualul transsexual și transgenderul este deseori una și aceiași persoană. Diferență este dată de nivelul coenergiei.

Mult timp a fost căutată gena care produce comportamentul gay, deși trebuia să fie clar de la bun început că ea nu va fi găsită nici când. Intuiți motivul?

Pentru că o genă presupune a fi transmisă de la părinți la copii, iar homosexualii în majoritatea cazurilor nu au copii naturali. Deci această gena ar fi trebuit să cadă din lanțul ADN-ului moștenit.

A căuta gena „homosexualității este la fel cum ai căuta gena „poetică” sau „a pictării”, „a științelor exacte” sau a „iubirii”, etc. Pentru că genele pot transmite proprietăți ale corpului fizic: ale părului, pielii, ochilor, organelor interne, ș.a., nici odată – ale proprietăților psihice, cum sunt dorințele, gândirea, emoțiile, creativitatea. Iar după toate dovezile existente sexualitatea noastră este o proprietate psihică, adică, mai pe înțeles aceasta este o dorință de a avea relații sexuale cu un partener de un anumit sex.

Ne mai miră oare acum faptul că această mult căutată genă a homosexualității nu poate fi găsită nici de cum?

Din când în când mai apar studii și teorii pseudoștiințifice rolul cărora este de a justifica homosexualitatea și a demonstra că ea este ereditară. De exemplu, există teoria potrivit căreia creierul homosexualilor este diferit de cel al bărbaților heterosexuali din naștere, sau mai noua teorie a markerelor epigenice („epigenetic marks”) care încearcă să demonstreze că chiar dacă gena homosexualității nu există – există totuși ceva care transmite homosexualitatea pe cale ereditară.

Dar sunt și savanți care înțeleg corect problemele homosexualității, astfel,  un savant american, Dr. Jeffrey Satinover, specialist în psihiatrie, psihanaliză și fizică în cartea sa „The Gay Gene” (Gena homosexualităţii) concluzionează:

  • Există o componentă genetică a homosexualităţii, dar „componentă” este doar un mijloc vulgar de a indica asocieri şi legături genetice. „Asocieri” şi „legături” nu înseamnă „cauză.”
  • Nu există nici o dovadă care să indice că homosexualitatea este genetică – și nici un studiu nu pretinde că există. Există numai presa și anumiți cercetători, care doresc să capteze publicul.

Divinetica poate însă demonstra prin simple raționament că homosexualitatea reprezintă o deviere psihică a persoanei și este dată de coenergiile psihice ale organismului. Și am făcut acest lucru în capitolul precedent: „Sexualitatea umană”.

Deci dacă homosexualitatea nu este dată din naștere, ea poate fi vindecată!

De ce atunci nu există procedee și metode de vindecare ale acestui comportament?

Pentru că după o serie de experiențe medicale pe oameni care au eșuat, gen cazul lui David Reimer, (din cauza că natura sexualității nu este înțeleasă corect de lumea savantă) s-a hotărât că homosexualitatea este dată de gene și nu poate fi tratată, începând goana pentru descoperirea genei purtătoare de homosexualitate. Toate proiectele de studiere a acestui fenomen fiind astfel închise sau anulate, deși ca să fim serioși nici măcar proiecte de acest gen nu existau.

Dar care ar fi dovezile că homosexualitatea este tratabilă?

Au fost efectuate mai multe operații chirurgicale de schimbare a sexului, când pacientului care vor să devină femeie, i se înlătură penisul și testiculele, apoi i se formează vaginul. Femeilor care doresc să devină bărbat, li se îndepărtează uterul și toate organele sexuale, li se face excizia vaginului (se coase) și se construiește un penis nou din mușchii de pe braț care se atașează în zona pubiană… Operațiile acestea sunt foarte complicate și costisitoare, ele se întind pe o lungă perioadă de timp și necesită tot timpul un control al unui psiholog.

Dar ceia ce vreau eu să vă spun despre aceste operații este faptul că au fost cazuri când persoanele care și-au schimbat sexul au dorit după un timp reîntoarcerea la sexul inițial. Iar aceasta înseamnă că orientarea sexuală nici pe departe nu are origine ereditară ȘI EA ESTE TRATABILĂ. Rămâne doar de cercetat de ce aceste persoane și-au schimbat orientările de câteva ori.

Astfel britanicul Charles Kane, născut bărbat, în 1997 și-a făcut o schimbare de sex, devenind astfel femeia Samantha, după care a trăit 7 ani ca femeie, însă în 2004 a decis că a făcut o mare greșeală devenind femeie, astfel că și-a mai schimbat odată sexul devenind din nou bărbat. Rezultatul acestor transformări a fost faptul că Charles s-a despărțit de soția sa cu care era căsătorit de 12 ani și avea 2 copii, precum și înstrăinarea de copii săi.

O altă istorie despre schimbarea de sex este cea a belgianului Nathan Verhelst care a fost născut ca fetiță, dar din cauza familiei sale care aștepta un băiat s-a visat băiat toată viața. Iar după ce în anul 2009 și-a făcut o schimbare de sex, el (ea) s-a simțit atât de nefericit și de îngrozit de faptul cum arăta, încât după multe suferințe fizice și psihice în 2013 a decis să plece din viață. El a fost eutanasiat printr-o injecție letală, deoarece în Belgia este permisă eutanasia atunci când oamenii suferă psihic și fizic și doresc să moară.

 Trăiește o adevărată dramă și primul român care și-a făcut operație de schimbare de sex în România. Sorin, un băiat de 19 ani, orfan, crescut într-o casă de copii ( vă spune aceasta ceva despre coenergiile sale?) și-a făcut în anul 1995 o operație de schimbare de sex devenind Sorina. Operația era o premieră în țara noastră. Dar acum are probleme de sănătate legate de operațiile efectuate și regretă operațiile făcute.

Sunt multe alte istorii de acest gen, există chiar un site pentru toți cei care au experimentat o schimbare de sex și acum regretă acest lucru: http://www.sexchangeregret.com/. Deci cazurile relatate de mine mai sus nu sunt singulare și nespecifice.

Dacă vei scrie în căutarea Google cuvintele „sex change regret” te vei convinge singur câți oameni au fost desfigurați din simplul motiv că medicii care fac astfel de operații sunt niște casapi pe care nu-i interesează ce se va întâmpla cu pacienții săi mai departe și  nu au informații corecte despre sexualitatea umană, în general, și despre transformările sexuale, în special…

Există de asemenea mișcarea ex-gay. Această mișcare ajută persoanele care doresc să se dezică de orientarea lor homosexuală, fiind foarte criticată pentru acest lucru. Li se impută faptul că unii membri, chiar foști activiști ai mișcării au revenit la comportamentul homosexual. Acest lucru însă este explicabil, făcând o comparație cu persoanele care suferă de alcoolism sau s-au drogat, vedem că totdeauna există persoane care se reîntorc la vechile deprinderi. Totul depinde de coenergiile sale și de tăria de caracter.

Iar adevărul despre fenomenul reîntoarcerii la genul inițial este că odată cu trecerea timpului, pe parcursul vieții coenergia ta dominantă, care determină orientarea ta sexuală, se poate schimba. Diagrama coenergiilor din subcapitolul: „Diagrama coenergiilor și temperamentul uman” ne demonstrează acest lucru.

Se pare că criminalii din închisori știu mai multe despre sexualitatea omului decât doctorii-chirurgi care se apucă să facă operații complicate de schimbare de sex. Pentru că criminalii din închisori au metodele lor prin care îl transformă pe un bărbat într-un homosexual, atenționez, fără ca el să fie născut homosexual și fără ca el să simtă dorința de ași schimba sexul. Ei, întemnițații, numesc acest procedeu „coborâre” (din rusă „опущение”). Ei știu că practic oricare om poate fi transformat în homosexual. Depinde însă mult de rezistența fizică și psihică a persoanei, care uneori poate foarte mare.

De-aceia acești criminalii caută printre deținuți pe cei mai slabi, mai emoționali și cei care au cea mai scăzută rezistență la acte homosexuale și-i coboară; adică îi supun bătăilor și violurilor, devenind astfel complet supuși voinței lor. În continuare ei sunt folosiți pe post de femeie, sunt îmbrăcați ca femeile și întrețin toți doritorii cu ei acte homosexuale. Astfel acești criminali schimbă dominanta coenergetică a unui deținut din rațională în emoțională.

Peste un timp acești bărbați agresați devin adevărați homosexuali, ei chiar încep a avea plăcere de la actul homosexual și au o reacție întocmai ca o femeie.

Aceasta este adevărul despre homosexualitate, iată de ce oamenii devin homosexuali, din cauza coenergiei lor dominante. Trebuie mai menționat și faptul că deținuții „coborâți” deveniți homosexuali, odată eliberați din închisoare se întorc la heterosexualitatea lor aproape toți, dar adolescenții care nu au avut relații heterosexuale, devenind homosexuali așa și rămân pentru totdeauna.

Toate acestea au fost descrise în cartea savantului rus L.S. Klein „O alta iubire”.

Și atunci apare întrebarea: „Dacă homosexualitatea nu este genetică de ce atunci se fac operații de schimbare de sex?”

Pentru că există doctori-casapi, doctori care s-au apucat a face schimbări de sex, simțindu-se ca niște dumnezei. Dai banul, iar el te va preface în orice sex dorești, îți va implanta în zona perineului un pix, acoperit cu piele, pe care-l va numi penis, și te va numi băiat. Doar că tu, atunci când te vei trezi după această operație și vei privi în jos, la „penisul” acela, vei rămâne șocată, văzând acolo un organ simulacru, nici pe departe ceia ce ai dorit, energia ta rațională va scădea la zero, iar devenind din nou emoțională și feminină, vei dori și un corp adaptat pentru tine, dar corpul tău natural va fi de-acum dus, ciopârțit de doctorul casap. E ușor a păcăli un bolnav care se dorește a fi păcălit. Le poți promite mare și sarea…

Cercetătorii au primit însă alte date: mai mult de 20% din pacienții care și-au făcut o schimbare de sex au regretat această operație, deci schimbările de sex prin operații chirurgicale sunt ineficiente. Mulți oameni rămân cu grave probleme psihice după asemenea operații, ajungând până la sinucidere. Nu s-au găsit dovezi concludente că intervențiile chirurgicale în acest domeniu îmbunătățesc starea pacientului (!). Aceste date nu sunt născocite de mine, ci sunt citate din concluziile făcute de jurnalistul britanic David Batty în articolul său „Schimbările de sex sunt inefective, spun cercetătorii”, articol care a fost publicat în ziarul „The Gardian” încă în luna iulie 2004.

Vedem, că deși sunt date colectate și se știe de mult timp că operațiile de schimbare de sex sunt inumane și inutile, că ele nu pot da o garanție că persoana care a suferit o schimbare de sex nu va dori să revină din nou la sexul de la care tocmai a renunțat, dar ele continuă a fi efectuate. De ce? Din simplul motiv că casapii nu pot renunța. Ei nici odată nu renunță. Iar pentru ași elimina vina în cazul că vor fi trași la răspundere, ei au lăsat ca psihologul să hotărască dacă trebuie sau nu unui anumit pacient efectuată operația de schimbare de sex.

Și aici apare și un aspect juridic al problemei sex change regret-ului: Dacă un psiholog recomandă unui pacient o schimbare de sex, trebuie acesta să fie tras la răspundere pentru malpraxis atunci când un pacient suferă un sex change regret? Dacă nu, atunci oare mai trebuie să se țină cont de propunerile lor?

Ar fi interesant să auzim dacă în România colectează cineva datele despre oamenii care au suferit operații de schimbare de sex, câți din ei au fost mulțumiți și câți din ei au regretat. Aceste date sunt absolut necesare pentru că cu viața oamenilor nu te poți juca. Nici chiar de-a doctorul…

Deci la întrebarea dacă homosexualitatea poate fi vindecată eu răspund: cu siguranță poate fi vindecată. Și aici trebuie făcute cercetările de rigoare și experiențele necesare, pentru că altă cale pur și simplu nu există.

Odată ce homosexualitatea a fost declarată ca fiind transmisă pe cale ereditară au fost încetate toate cercetările privind natura sexualității umane, dar Divinetica ca o învățătură despre energiile divine din corpul nostru ne poate ajuta în acest proces al cunoașterii.

Tot astfel cum energia divină poate face oamenii orbi să vadă (am scris despre acest fenomen la subcapitolul „Cazul Bronnikov”), ea poate trata și problemele sexuale.

Trebuie însă investit timp și bani, create toate condițiile pentru a face cercetările necesare, deoarece aceasta problemă nu este deloc simplă. Chestia este că activitatea sexuală a persoanei are loc tot timpul și nu poți opri această activitate pentru a schimba ceva. Toate modificările trebuie făcute în timpul acestei activități.

Medicii știu foarte bine atunci când lupți cu o anumită boală este mult mai ușor prevenirea ei, decât lecuirea. Profilactica este mai eficientă și mai ieftină. Acest lucru se referă și la homosexualitate.

Cât mai devreme va începe tratamentul cu atât mai ușor va avea loc vindecarea bolnavului. De aceia eu gândesc că încă de pe băncile școlii copiii trebuie atent monitorizați și prin diferite metode trebuie descoperiți acei copii care au coenergia necorespunzătoare vârstei lor, de asemenea trebuie aflată cauza acestor necorespunderi energetice pentru fiecare copil în parte.

Dacă am ajuns să vorbim despre educația sexuală a copiilor nu putem ocoli subiectul educației sexuale în școală. Ea trebuie să devină un instrument important pentru eradicarea homosexualității.

precedenta
urmatoare
Reclame