LIMITAREA NIVELULUI EDB

ПечатьApocalipsa este capcana pe care dezvoltarea tehnologiilor o întinde civilizațiilor tehnocratice. Deoarece datorită anume dezvoltării tehnologiilor la un moment dat energia disponibilă la buton (EDB) crește într-atât de mult, încât sub pericol este pusă însăși existența civilizației. În același timp instabilitatea psihică a indivizilor societății crește și ea, făcând această posibilitate de autoanihilare și mai probabilă.

Dar cum ar putea fi evitată apocalipsa?

Din cele spuse mai sus rezultă că există două căi, demne de urmat pentru a evita colapsul umanității și anume:

  1. Limitarea nivelului EDB;
  2. Micșorarea instabilității psihice a oamenilor.

În subcapitolele următoare vom examina mai atent fiecare din aceste două căi de dezvoltare a societății umane.

         LIMITAREA NIVELULUI EDB

Cu părere de rău trebuie constatat că civilizația umană a ratat de acum șansa de a se dezvolta astfel, încât energia disponibilă la buton (EDB) să nu atingă nivelul critic. Nivelul critic al EDB a fost atins. Aceasta a avut loc în anul 1945, când a fost dezvoltată și aplica prima bombă atomică. De atunci armele nucleare au devenit o realitate crudă din viața noastră. Și politicienii pot doar vorbi despre dezarmarea nucleară și despre neproliferarea armelor atomice, pentru că guvernele unor țări, mai ales cele dictatoriale, au mari tendințe de ași dezvolta propriul său arsenal atomic. Aceasta le dă siguranță că nu vor fi atacate de alte țări.

Pentru că s-a creat așa o situație în lumea modernă, când țările care dețin arme nucleare, sunt privite ca țări de gradul unul, iar cele care nu dețin aceste arme ca țări de gradul doi.

Cu țările de gradul unu toți actorii politicii internaționale se comportă cu atenție maximă și cu înțelegere deosebită, nedorind un conflict militar cu ele, iar țările de gradul doi sunt deseori atacate și atrase în conflicte militare. De aceasta țările de gradul doi sunt tentate să-și dezvolte capacități nucleare proprii. Drept exemplu poate servi Ucraina, care în anul 1994 a renunțat la arsenalul său nuclear, care era al treilea ca mărime în lume în schimbul garanțiilor de independență, suveranitate și respectarea frontierelor existente, date de patru state, printre care era și Rusia, semnând în acel an memorandumul de la Budapesta. Dar doar după 20 de ani aceste garanții au devenit niște hârtii fără valoare: această țară a fost atacată printr-un război de tip hibrid, fiindu-i răpită peninsula Crimeea și inițiindu-i-se un război în regiunile de Est.

Alt exemplu: Coreea de Nord și-a dezvoltat arme nucleare, după care a speriat de moarte întreaga lume civilizată cu amenințările sale tăioase, specifice regimului comunist de la Phenian, după care ea a fost lăsată în pace. Desigur aceste exemple sunt foarte ilustrative și clasa guvernantă din multe țâri le-a înțeles anume în sensul că a posedarea armelor nucleare este cea mai bună politică de apărare a țârii.

Astfel neproliferarea armamentului nuclear a rămas a fi doar o simplă lozincă. Numărul țărilor care dețin arme nucleare este mereu în creștere. În 1945 doar SUA deținea arme nucleare, acum există opt state care dețin arsenal nuclear: SUA (1945), Rusia (URSS-1949), Marea Britanie (1952), Franța (1960), China (1964), India (1974), Pakistan (1998), Coreea de Nord (2006). Și acest număr va crește. Israel și Iran sunt printre țările care se pare că au programe de dezvoltare a capabilităților nucleare, deși ei nu recunosc acest lucru. Alte țări ar putea deține arme nucleare fără a declara existența lor.

Privind la trista experiență a Ucrainei în domeniul dezarmării nucleare nici o țară nu va dori de acum să se despartă de armele sale nucleare. Existența lor garantându-le mult mai bine suveranitatea și respectarea frontierelor decât o fac garanțiile altor state.

Chiar dacă va fi găsită o cale de eliminare a arsenalul nuclear, nimeni nu poate anula progresul științific, ceia ce înseamnă că în viitor EDB va crește mereu.

De aici rezultă că singura cale posibilă de urmat pentru depășirea pericolul apocalipsei este calea creșterii stabilității psihicului uman.

precedenta
urmatoare
Reclame