FENOMENUL ENERGIEI DIVINE

Poza unei tinere care vede cu ochii legatiEste un fapt șocant, dar absolut real: pe planeta noastră există oameni care pot vedea fără ași folosi ochii, unii din ei fiind orbi încă de la naștere. În unele experiențe copiii și-au acoperit ochii cu o eșarfă, pentru a dovedi că nu vor privi, și au citit astfel literele care li se arătau, demonstrând că au o vedere extrasenzorială…

Mulți dintre ei au crescut fără a putea vedea lumina zilei, nu se puteau orienta singuri în realitatea înconjurătoare și nu puteau duce o viață normală… Totul s-a schimbat însă pentru ei atunci când l-au întâlnit pe savantul rus Viaceslav Bronnikov și au început a frecventa cursurile sale. Acest savant a creat o metodologie care permite copiilor și tuturor persoanelor oarbe ca să poată vedea.

Cum pot vedea acești copii fără a folosi ochii, de ce în general văd ei, nu poate înțelege nimeni. De aceia pentru mulți oameni de știință Bronnikov era un „șarlatan” și „farsor”.  Cu ajutorul Divineticii însă putem înțelege vederea extrasenzorială și în această carte vei afla și tu acest adevăr și încă multe alte lucruri uimitoare.

Dar vom începe de la început de la însuși faptul existenței energiei divine.

                  VIAȚA ȘI ENERGIA

Aristotel-300În fizică „energie” se numește proprietatea corpurilor fizice, care poate fi transferată altor corpuri sau transformată în diferite forme, dar care nu poate fi creată sau distrusă. Dar inițial cuvântul „energie” avea semnificația de activitate umană și a fost utilizat de filosoful grec Aristotel în lucrarea sa „Fizica”. În limba greacă veche, ενέργεια (energhia) însemnând activitate, „εν” având semnificația „în” iar „έργον” – „lucru”. Acum, este greu de restabilit semnificația cuvântului în înțelesul atribuit lui inițial de către Aristotel, doar putem da exemple. Două exemple ale energiei în lucrările lui Aristotel sunt plăcerea și fericirea (eudaimonia). Plăcerea este o energie a corpului uman și a minții, iar fericirea este mai simplă, fiind energia unei ființe umane de a fi uman.

Din cele spuse de noi mai sus, observăm că Aristotel prin cuvântul „energie” înțelegea de fapt viața biologică. Pentru că ce este viața? Doar o proprietate a corpurilor de a se naște, a trăi și a muri? Sau viața este mai mult de atât, însumând toată gama de sentimente, gânduri, amintiri și emoții, resimțite de-a lungul timpului, de la naștere și până la moarte, dar și alte însușiri umane, care de fapt alcătuiesc baza lui, sufletul său. Deci viața este un tip de energie, sufletul fiind esența ei. Mai multe despre suflet vom vorbi în unul dinte subcapitolele următoare: „Sufletul uman – parte a energiei divine”.

În alte cuvinte un corp biologic necesită hrană, apă, aer, soare, pentru a se dezvolta, toate acestea fiind energie. Energia aceasta noi, oamenii, o transformăm și o utilizăm pentru a ne mișca, simți, gândi. Rezultă că și mișcările, simțirile și gândurile noastre sunt forme ale energiei.

viata-300Viața făpturilor umane este cel mai complicat lucru creat de natură (Spiritul Divin) în Univers. Și aici apare întrebarea: de ce ar crea ea ceva efemer și netrebuincios, dar atât de complicat și perfect, de ce să-i dea voință proprie și conștiință de sine, dacă această făptură va avea atât de repede un sfârșit? Unicul răspuns la această întrebare este fiindcă sufletul nu are moarte. Sufletul este energie. Noi în această carte vom vorbi despre energiile corpului uman. Dar aici, în acest capitol, pentru o înțelegere mai bună a fenomenului energiei divine vom studia însuși conceptul despre energie în sensul științific modern al acestei noțiuni.

precedenta
urmatoare
Reclame