VIZUALIZARE ȘI ÎNDOCTRINARE

Omul și televizorul

Omul care privește mult în televizor se transformă în maimuță.

De foarte multe ori vizualizările negative sunt utilizate în scopuri ideologice pentru a îndoctrina publicul țintă și al face adept al unor idei eronate, idei care altfel nu ar fi putut fi îmbrățișate de acest public. Este foarte ademenitor de a utiliza imaginile trucate în scopuri propagandistice.

Drept exemplu putem da invențiile televiziunilor rusești din timpul războiului din regiunile estice ale Ucrainei, război în care Rusia era implicată în mod neformal, dar pe care l-a susținut cu toată puterea armelor sale ideologice și în primul rând televiziunile.

Pentru a susține teza că „junta fascistă” venită la putere în Kiev este de o sălbătăcie ieșită din comun canalul de televiziune „Canal 1” a dat în eter un video în care o femeie, originară din regiunea separatistă Donețk, povestea foarte expresiv istoria unei crime odioase, a cărei martor se dorea a crede că a fost, crimă imaginară, comisă de armata ucraineană în timpul eliberării orașului Slaviansk: „Au luat un băiețel de trei anișori, îmbrăcat doar în chiloței și în maieu, și ca pe Isus l-au bătut în cuie pe Panoul de anunțuri. Apoi au luat-o pe mama lui care zăcea fără cunoștință și au legat-o de un tanc, după care au târât-o pe piață trei cercuri. Iar perimetrul pieței e de un kilometru…”

Informație care ulterior s-a dovedit a fi falsă, dar în acel moment a făcut să explodeze opinia publică rusească de ură pentru „barbarii” soldați ucraineni.

În acest tip de falsificări un rol foarte mari îl au emoționalitatea și imaginile trucate. Se mizează că falsul nu va fi descoperit, dar chiar și dacă va fi dat în vileag, manipularea se produce oricum pentru că, de obicei, dovedirea unui fals o privesc mai puțini oameni, decât falsul însăși.

Psihicul oamenilor supuși unor astfel de vizualizări cu timpul nu mai poate opune rezistență imaginilor negative care le alimentează psihicul într-un număr deosebit de mare și încep a acționa după modelul oferit de propagandist.

desperate-400Iar pentru a înțelege modul de acțiune a vizualizărilor negative vom examina un alt exemplu, tot din Rusia, despre care a fost scris un articol în ziarul „Novaia Gazeta” . În acel articol mergea vorba despre „grupurile morții”. Astfel sunt denumite niște grupuri închise din rețelele sociale de limbă rusă „V Kontakte”, în care sunt atrași mulți copii, din rândul acestor copii au avut loc un număr mare de sinucideri . În Rusia doar din noiembrie 2015 până în aprilie 2016 au fost raportate 130 de cazuri de suicid , cazuri când copiii erau membri ai acelorași grupuri VK.

În „grupurile morții” copii erau atent selecționați, fiind aleși cei mai vulnerabili și mai predispuși spre acte de suicid. Pentru aceasta lor li se dădeau diferite sarcini, instrucțiuni și erau pedepsiți dacă nu le îndeplineau. Ca exemplu, pentru a fi aleși copii trebuiau să îndeplinească o sarcină de genul: să-și facă o tăietură pe mână, să ucidă un animal de casă, să se fotografieze stând pe marginea prăpastiei , iar pozele trebuiau publicate pe internet. Acei copii care nu îndeplineau sarcinile date de conducătorul grupului erau excluși din acel grup. Iar cu timpul copii deveneau foarte dependenți de grupul lor. Copii care îndeplineau sarcinile treceau la etapa următoare. Iar sarcinile primite de ei deveneau tot mai orientate spre suicid , tot mai explicite și cu încărcătură tot mai mare.

Copiii erau puși să urmărească filme în care oamenii își puneau singuri capăt zilelor. Imagini și desene cu sloganuri de renunțare la viață împânzeau pereții acelor grupuri. O fotografie: Copiii stând pe acoperișuri și inscripția: „Noi suntem copiii generației moarte…” Sau: Șine, un tren care se apropie și textul: „Această lume nu este pentru noi!”

În acele grupuri prin toate metodele se inoculau idei suicidale copiilor, administratorii grupurilor care erau oameni maturi c u vârste între 25-35 ani acționau premeditat și sistematic asupra psihicului copiilor folosind cunoștințe din domeniul psihologiei. Copiii au în general o psihică mult mai instabilă și mai emoțională decât a maturilor. Vârsta adolescenței este o vârstă dificilă, apar probleme de socializare, de comunicare cu părinții. Ei sunt mai predispuși către depresie și schimbări dese de dispoziție, iar această înseamnă o mai mare predispunere spre gânduri suicidale.

Adolescenții erau împinși pas cu pas către ași pune capăt vieții. Ei erau obligați să privească zile întregi video conținut violent și suicidal, iar pentru a învinge rezistența psihică pe care fiecare om o are la acest tip de vizionare, copiii erau obligați să se scoale noaptea, pe la orele 4 să privească iarăși astfel de filme . Pentru nerespectarea acestor îndatoriri, cât și la cea mai mică abatere de la scopul grupului adolescentul era eliminat imediat din grup. Drept exemplu, era îndeajuns să întrebe: „De ce trebuie să fac acest lucru?” și era pedepsit cu excluderea.

Fetițelor li se inducea ideea că ele sunt grase, iar băieților că ei sunt loseri, dar există o altă lume în care ei vor fi cei „aleși”.

Când copilul era adus la condiția în care el îndeplinea fără a se împotrivi toate instrucțiunile și sarcinile , administratorul grupului le programa o zi în care adolescentul trebuia să se sinucidă. Pe ecranul computerului apărea un ceas care indica copilului numărul zilelor care mai are de trăit.

Și dacă vorbim acum despre manipularea prin internet putem presupune că mecanismul de înregimentare a noilor teroriști prin rețelele sociale este de același tip. Aleg persoanele vulnerabile psihic, cu probleme psihice, cu rezistență scăzută și ușor manipulabile pe care apoi le îndoctrinează cu sute de imagini video pentru a le face să se supună lor fără cea mai mică rezistență. Și atunci le este înmânată centura cu explozibil…

Tot astfel, doar că mult mai subtil, sunt îndreptați și oamenii maturi spre depresie și sinucidere de către televiziunile moderne care transmit la nesfârșit filme violente, horror, thriller, precum și de către rețeaua de internet care abundă în site-uri porno, violență și mistică. Se înțelege că oamenii maturi sunt mai stabili psihic, dar vizualizările negative se acumulează în memorie și ele nu pot fi șterse cu buretele. Odată și odată survine momentul declanșării crizei.

Concluzia care trebuie făcută este că vizualizările negative sunt periculoase pentru sănătatea noastră psihică. Pentru că după cum am mai menționat ulterior vizualizările sunt considerate de psihicul nostru ca fiind realitatea însăși. Nu există nici un mecanism care să pună la îndoială veridicitatea lor. Acest fapt se subînțelege chiar în expresia: „A nu-și crede ochilor!”, ceia ce înseamnă un caz excepțional, nemaivăzut.

Acestea sunt rezultatele vizionărilor negative.

Singura alternativă este de a nu viziona atât de multe filme violente, porno, horror, de a sta pe internet cât mai puțin și de a curăța Arhiva de toate gunoaiele arhivate.

precedenta
urmatoare
Reclame