DESPRE AUTOR

Uneori Geo 150pxevenimentele din realitatea înconjurătoare au cu totul alt sens decât ni-l imaginăm noi. În viața noastră nimic nu este întâmplător, totul are un sens ascuns, sens pe care noi îl putem înțelege doar dacă ne privim viața dintr-o altă perspectivă.

După ce veți citi această pagină veți înțelege cum lucrează energia divină pentru a ne ajuta în ascensiunea noastră către iluminare.

Am fost născut la 20 ianuarie 1957 în s. Horești, r-nul Ialoveni, din RSSM, Uniunea Sovietică. Numele meu de botez a fost Gheorghe, de aici – Geo Cociug.

Am terminat școala medie din sat în vara anului 1974 și imediat am fost admis cursant al Școlii Militare Superioare de Aviație din Harkov (Ucraina). A fost o mare surpriză chiar și pentru mine să intru la acea școală, unde am dat o mulțime de teste și examene, iar concursul era de 6 candidați pe un loc. Iar examenele de admitere le-am dat în limba rusă, deși studiasem în „moldovenească” (!). Era un semn că în școală ne învățau destul de bine.

geo2-1978Am învățat la această școală 3 ani și două luni. Am fost eliminat și demobilizat din rândurile armatei deoarece aveam o boală misterioasă, căruia medicii militari nu-i puteau găsi tratament: atunci când zburam la înălțime mare mi se înfundau urechile și mă durea capul. Am stat mai mult de o lună în spitalul militar din orașul Harkov, dar cum am spus fără nici un folos.

Acum când privesc la acele timpuri înțeleg că de fapt Dumnezeu a avut o altă intenție în privința mea, alta decât a deveni un pilot de vânătoare pe un avion MiG-21, care să bombardeze oameni și să lupte în războaie.

Eu, atunci în 1978, m-am transferat și am început a studia la Institutul Politehnic din Chișinău (azi Universitatea Tehnică din Moldova) la cursul 2 al facultății de mecanică. L-am absolvit în anul 1981, după care am lucrat ca inginer la mai multe întreprinderi din Chișinău, Tiraspol, Ștefan Vodă.

În anul 1983 m-am căsătorit cu Maria Stolearenco. Avem trei copii.

În anul 1996 mi-am redobândit cetățenia română și împreună cu toată familia ne-am stabilit în orașul Bistrița din România. Acolo noi aveam o mică afacere în domeniul vânzării pieselor de bicicletă, altfel spus aveam o tarabă la piață.

Iar în februarie 2004 am avut o erupție, pe pielea de pe frunte, era dureroase, ustura și sângera, mă deranja tare așa că am mers la medicul de familie care m-a trimis la spital. Era un spital pe bulevardul Republicii, și care azi nu mai este. Acolo, un medic, din păcate nu-mi mai amintesc cum se numea, mi-a făcut urgent o operație, tăind toată pielea afectată. Iar când l-am întrebat: „Ce-a fost aceasta?” a zis scurt: „Un melanom.”

Atunci eu nu eram în cunoștință de cauză și nici cuvântul „melanom” nu m-a alertat. Mai apoi însă am simțit iar niște mâncărime pe pielea capului și au început a apărea alte ulcerații. Și atunci m-am documentat de pe internet. Melanomul este cancerul de piele. Nu am spus nimănui despre această descoperire a mea, dar am fost foarte afectat. Mai aveam de trăit maximum 5 ani.

Iar calea mea spre deșteptarea spirituală s-a început un pic mai târziu în iarnă anului 2005. Atunci, la trei zile de la aniversarea mea împreună cu soția am hotărât să vindem apartamentul cu patru camere pe care-l aveam la Bistrița, pe strada Sucevei. Inițial planul nostru era de a investi acești bani într-o afacere și eu mă gândeam la o linie de făcut ravioli, ceva inexistent pe atunci în România.

Zis și făcut. Apartamentul l-am vândut prin iunie, doar că n-am mai investit nimic, ci așa dintr-o dată ne-am hotărât să ne întoarcem în Moldova. Eu am mers în Chișinău pentru a cumpăra un apartament unde să locuim și tot așa dintr-o dată am cumpărat o casă în satul în care mă născusem și din care am fost plecat 31 ani. Am să vă dezvălui un secret acum: de fapt eu doream să-mi protejez familia, știind că mu mai am mult de trăit și gândind că aici ei se vor putea descurca mai bine fără mine.

Astfel după 31 ani eu m-am întors în satul natal.

Dar Dumnezeu nu a dorit ca eu să mor, pentru că el avea alte planuri în privința mea.

La început noi, eu și fiul meu Sergiu, am încercat să punem pe picioare un studio de animație, dar banii s-au terminat. Soția mea ca multe alte femei din Moldova și România a fost nevoită să plece în Italia pentru ca noi să putem supraviețui. Eu am rămas acasă cu fiica noastră Cristina care era atunci în clasa a cincea. Datorită eforturilor soției mele, căreia îi sunt foarte recunoscător, am avut posibilitatea de a înainta mereu pe calea iluminării spirituale.

Am început prin studierea psihologiei pentru a crea cărți personalizate pentru copii. Apoi am trecut la meditație după metoda de Silva. După care am primit inițierea în tehnica Reiki Usui Shiki Ryoho de la Benedict Cărăușu.

După ce am practicat mai mult de jumătate de an Reiki Usui, am primit prin internet reglajele necesare pentru Reiki Kundalini de la Elessar Elanis. Iar în timpul unei ședințe de Reiki am primit inițierea de la Spiritul Divin, în numele Dumnezeului Unic, cu toate inițierile necesare, ceia ce înseamnă că eu le pot transmite mai departe altor oameni.

Toată această cale a iluminării spirituale a durat aproape zece ani. Ca rezultat a apărut învățătura despre Divinetica.

Cunoștințele despre Divinetica eu le-am primit în timpul somnului de la Spiritul Divin. Atunci mă sculam în fiecare dimineață pe la orele 5, iar în mintea mea aveam pagini întregi din cartea mea viitoare. Și pentru a nu le uita eu le scriam în întuneric deplin. Doar în unele locuri apărea câte un semn „ aici găsești niște dovezi pe internet…” sau „coroborează cu capitolul cutare”.

În esență eram doar un receptor, o antenă prin care veneau aceste cunoștințe de la Spiritul Divin.

precedenta
urmatoare
Reclame